Casa Afumați

Locație: Afumați Ilfov
An: 2013
Credite foto: Cosmin Dragomir

Printre cele mai mari temeri articulate la începutul proiectului pentru casa din Afumaţi,  s-a numărat aceea a dimensiunii. Era la sfârşitul perioadei de glorie în care metrii pătrati curgeau cu nemiluita, iar proprietarii casei încă se aflau sub vraja acestora. Ca practic toată lumea pe atunci, de la bloc trebuia să te muți într-o casă cât mai mare, pe un teren cât mai mare.

Terenul în chestiune face parte dintr-o zonă urbanistică nou dezvoltată a localității Afumaţi. Peste drum se află un câmp încă neocupat de case.

Teama legată de gabaritul depășit rezultat din temă a atras după sine şi teama vis-a-vis de proiectarea unui obiect monobloc, cu o prezență brutală. Dincolo de scară, am dorit să ieșim din logica obișnuită în noile periferii a unei cutii masive pur și simplu așezate într-o curte. Drept pentru care ne-am propus, de la bun început, un corp scobit, cu branhii care să lase casa să respire, şi cu spaţii exterioare care să poată săpa spre interior.

Beneficiarii au precizat de la început că doresc un teren de tenis lângă casă, pe latura de est. Ca atare, clădirea se întinde până la limita de aliniere pe laturile de nord și vest pentru a degaja spațiul necesar în curte, către est. Branhiile și scobiturile de care vorbeam anterior se dezvoltă doar pe această fațadă, celalalte (de altfel și cele mai expuse vântului) fiind mult mai opace. Din cauza limitărilor legate de poziţionarea pe teren, respectiv a faptului că beneficiarii au precizat de la început că doresc un teren de tenis lângă casă, pe latura de est, branhiile şi scobiturile se dezvolta doar pe fatada estica (faţada ce beneficiază de toată deschiderea curţii).

Pe de o parte, săpăturile în volum creează o diversitate de locuri intermediare – terase descoperite și acoperite, loggii și curți interioare – și, în consecință, o relație mai complexă și mai puțin abruptă cu exteriorul. O altă consecință asupra structurii spațiale a casei este potenţarea efectului luminii naturale: de exemplu, terasa săpată în mijlocul volumului aduce lumină la nivelul mansardei, printr-un vitraj aflat sub bancheta terasei, până în holul de intrare al casei, la parter.

Mansarda, care beneficiază de această terasă proprie cu parapet înalt ce permite şi un anumit grad de intimitate, funcţionează practic ca o casă separată. În prezent găzduieşte o cameră pentru proiecţii de filme, o bibliotecă cu loc de lectură deschis şi un spaţiu destul de generos pentru petreceri. Însă toate acestea vor putea fi subtil şi uşor transformate într-un apartament pentru fiica proprietarilor, atunci când va fi cazul.

Terasa de la etajul 1 o protejează pe cea a livingului. A fost gândită ca o aripă de avion susținută de patru stâlpi metalici de secţiune circulară. Din păcate, aceștia au fost ulterior îmbrăcați și transformați într-unii pătraţi, cu o prezență vizuală mai puternică. Tot în plus față de proiectul inițial (și din temerea beneficiarilor legată de cutremure) a apărut și un stâlp sub consola ce acoperă terasa de la etajul 1.

Evoluția în șantier a proiectului  a mai dus la o schimbare. Inițial prevăzusem placarea cu lemn a scobiturilor; însă în momentul în care am văzut cum funcţionează respectivele goluri în lumina soarelui, am decis să rămânem la un obiect tratat unitar, al cărui finisaj principal este lumina.