Locuințe Vasile Lascar

Imobilul de pe pe strada Vasile Lascăr nr. 14 are preponderent funcţiunea de locuinţe colective situate la etajele 1-3, respective duplexuri la etajele 4-5. La parter funcţiunea este cea de servicii. Regimul de înălţime este D+P+4-5E retrase.

Particularitatea parcelei este dată de accesul ei la două străzi: strada Vasile Lascăr şi strada Speranţei. Accesul în imobil se face dinspre strada Vasile Lascăr. Accesul în imobil se face la cota +1.50m faţă de cota trotuarului, creând în acest mod un soclu ce va fi extins pe toată înălţimea parterului în sensul în care toate clădirile din zonă au la nivelul demisolurilor sau parterurilor înălţate, un tratament diferit al finisajului faţadei.

Această înălţare a cotei parterului creează intimitate teraselor sau loggiilor din parter precum şi o distanţare a spaţiilor din parter faţă de cota străzii creând confortul interior.

Prin retragerile successive faţă de limitele laterale ale terenului clădirea se inserează în contextul construit dens al sitului fără să jeneze prin prezenţa sa vecinătăţile imediate. Retragerile au loc atât în profunzimea lotului cât şi pe latura scurtă a acestuia prin etajele 4-5 retrase. Retragerile şi terasele fac ca gabaritul clădirii să se micşoreze odată cu etajul 1, parterul fiind pe alocuri construit pe limita de proprietate sau având excavat în volumetria sa terase prin care să lase lumina să pătrundă la imobilele din vecinătate. Pentru a diminua posibilul disconfort vizual, faţadele laterale au geamuri cu parapet, singurele excepţii fiind acelea unde apartamentele se deschid prin terase extinse până la limita de proprietate.

Investitorul S.C. Prima Apartments S.R.L. a iniţiat dezvoltarea proiectului cu S.C. Westfourth Architecture S.R.L. iar în urma unor neînţelegeri a renunţat la serviciile contractuale stabilite între părţi.

Tema nouă cerută de beneficiar biroului Mânadelucru a fost modificarea configuraţiei interioare a apartamentelor prin renunţarea la loggiile iniţiale care micşorau suprafaţa apartamentelor şi reconfigurarea volumetriei întregului imobil, precum şi găsirea soluţiilor în care suprafaţa apartamentelor să crească.

Modificările solicitate s-au făcut în baza unui nou certificat de urbanism şi unei noi autorizaţii de construcţie. Soluţia propusă de noi a fost dată de înţelegerea mai nuanţată a contextului urban şi a vecinătăţilor.

Am urmărit extinderea clădirii pe strada Speranţei până la limita bovindourilor clădirii din dreapta. Astfel faţă de situaţia iniţială a proiectului se câstiga o suprafaţă de 15 mp pe fiecare etaj care urma să fie distribuită între exterior şi interior ca un filtru între faţadă şi casă. Aceasta tranziţie este făcută prin evazarea faţadei sub forma unor branhii care lasă privirea să vadă în lungul străzii şi care se dilată până la ieşindurile caselor de lângă sau avansează peste domeniul public sub forma balcoanelor de la strada Vasile Lascăr. Spaţiile nou create au destinaţia unor extinderi a livingurilor sau locurilor de luat masa, devenind balcoane, loggii sau balcoane franţuzeşti. La strada Speranţei fiecare etaj are propria geometrie a închiderii, diferită de cea a altor etaje. În acest mod profunzimea umbrelor este diferită.

Branhiile nou create au ca material de finisaj plăci de alucobond, având o textură lisă diferită de rugozitatea “volumului mamă”. Texturarea şi unghiurile diferite în plan pe cele două faţade determină o zvelteţe a clădirii ce risca să fie prea monovolumică în acel sit dens construit.

Astfel, prin masa sa construită clădirea răspunde tipologiilor generale din zonă, în timp ce retragerile şi “dilatarea” interiorului prin brahii, o fac să se deschidă mai mult înspre cele două străzi de unde şi primeşte lumină naturală prin geamurile cu parapet 0.00m, funcţiunile adiacente acestor zone fiind camere de zi, livinguri sau bucătării.

Evazarea sau contracţia clădirii este resimţită şi la nivelul etajelor 4-5 unde sunt situate două duplexuri iar geometria ultimei plăci este evazată diferit comparativ cu cele două faţade. Evazările şi orizontalele profilelor de alucobond de pe faţadă instituie un ritm al registrelor orizontale, nefiind totuşi atât de radical încât să nege volumetria generală monovolumică a clădirii.

Funcţie de direcţia de mers pe cele două străzi, clădirea poate fi percepută atât ca o continuare a unor registre orizontale existente cât şi ca prezenţă a unui gabarit masiv, inserat pe o parcelă cu dublă faţă, retrasa pe două laturi diferenţiat şi aliniindu-se la calcanul clădirii de lângă pe înălţimea etajelor 4 şi 5.