Sala Unirii

Amenajarea expoziției permanente, țesută în jurul Sălii Unirii, pune în lumină, grandoarea și măreția spațiului ce a fost martor unui eveniment istoric de mare seamă, pentru formarea României. Astfel, spațiul muzeal este o lume distinctă, scufundată în întuneric, care semnifică stăruința românilor de a se uni cu patria mamă, iar Sala Unirii reprezintă desăvârșirea neamului, ieșirea către lumină. Grandoarea și caracterul regal al sălii este accentuat de mobilierul de culoare cărămizie, în nuanța pietrei, care adăpoștete Cuvântarea lui Vasile Goldiș, Cartea de aur a Serbărilor Unirii și Cartea Centenar. Elementele amovibile propuse, permit desfășurarea unor multiple evenimente, semn că sala nu și-a pierdut caracterul grandios de adunare a oamenilor.

Scufundarea în spațiul întunecat produce o emoție puternică vizitatorului, acesta fiind ghidat prin intermediul luminilor pe traseul expozițional, asemeni unei descoperiri continue a unor evenimente cvasi-cunoscute. Primele două săli sunt taiate brusc și aproape nefiresc de un zid negru, o barieră artificială impusă în spațiul normal al încăperii. Zidul semnifică despărțirea brutală îndurată de românii, despărțire care acum, ca vizitator te ghidează prin preparativele Unirii spre jumătatea opusă a sălii care reprezintă Unirea propiu-zisă. Zidul te conduce, formează încăperi, pune în valoare obiectele expuse, ca pe o podină servită vizitatorului. Zidul formează spații stranii, care prin intermediul luminii te invită să le descoperi etapizat, la un pas controlat, punctând elementele esențiale ale expoziției. Utilizatorul are la dispoziție un sistem interactiv prin care se înlesnește înțelegerea evenimentelor ce au stat la baza realizării Unirii, cât și a evenimentului propiu-zis.

După această experiență, scara te invită omagios să cobori pe sub steagurile suspendate, asemeni unei manifestații imperiale, spre galeria personalităților. Privirea nu este una directă, ci este obturată pentru a forma o înlănțuire de spații care preced spațiul longitudinal din subsol, asemeni unei anticamere. Galeria personalităților este închisă pe trei laturi de o catifea groasă, care animă spațiul longitudinal, în care o laterală este flancată de chipurile personalităților, ce fromează ideea unei manifestații solemne. Pe latura opusă sunt expuse, în nișele nou create, piesele originale.

După parcurgerea spațiului din subsol, scara te scoate, aproape pe neștiute către sala recunoașterii Unirii, care este formată dintr-o serie de totemuri, ce semnifică oamenii adunați la evenimente. Totemurile sunt rotite la diferite unghiuri, ca într-un crescendo, dinamica încăperii fiind amplificată. Te strecori printre ei, te pierzi în mulțime, devii una cu ei, faci parte din horă. Experiența este amplificată de căștile amplasate pe o laterală a totemului, care îți descrie evenimetele recunoașterii Unirii, precum intrarea armatei române în Alba Iulia, sau vizita generalului Berthelot, vizita regelui Ferdinand și a reginei Maria în mai 1919. După ce reușesti să te orientezi printre „oameni” urmeză sala încoronării.

Sala Încoronării este dublată de un zid suspendat, care îți permite să vezi partea inferioară a oamenilor din interior, dinamica intrinsecă a acestora. Zidul te forțează să ocolești, să explorezi piesele expuse, să înțelegi dinamica evenimentelor. În interiorul zidului rulează la intervale prestabilite filmul încoronării. Culoarea predominantă, negru, creează un context neutru, care, prin intermediul luminii, se evidențiază piesele originale expuse, și marchează traseul vizitatorului. Toate piesele de mobilier te îmbie să descoperi, să te apropii, să simți finisajele, să citești descrierile, să interacționezi cu exponatele.