Episcopiei

Conceptul amenajării este abstractizarea pe verticală, urmărind o tranziție de la etajele existente, în care pereții și tavanele sunt încărcate de decorații parietale și detalii aproape sculpturale, către etajul nou, unde aceste decorații sunt reinterpretate și translatate de pe suprafețele arhitecturale în obiecte și piese de mobilier. Pe măsură ce se urcă în clădire, mobilierul, elementele decorative și corpurile de iluminat se abstractizează și se esențializează, urmând un traseu conceptual de la ornamentul artei istorice către expresia minimalistă a artei contemporane.

Apartamentul de la etajul 1 reprezintă expresia luxului și eleganței asociate artei clasice. Elementul generator al amenajării este „zidul” de lemn, de care se articulează toate spațiile apartamentului. Acesta reprezintă, în fapt, un element structural al clădirii existente, care generează compartimentarea interioară. Deși inițial putea fi perceput ca o constrângere pentru amenajare, zidul devine ulterior unul dintre principalele elemente ale proiectului, prin continuitatea sa și prin rolul de liant între spații.

Tavanul capătă o expresie aproape picturală, fiind tratat într-o manieră bogat ornamentată, tocmai pentru a putea fi perceput de la nivelul străzii și pentru a transforma apartamentul într-un „buzunar” al Ateneului. Ornamentația continuă pe pereți și este completată de statui și elemente sculpturale elaborate. Caracterul luxuriant al interiorului este susținut de inserarea unor piese de mobilier contemporan, alese astfel încât să pună în valoare frumusețea și textura decorațiilor. Pielea, metalul și marmura introduc contraste de materialitate și aduc amenajarea într-o zonă contemporană.

Apartamentul de la etajul superior ocupă un nivel nou, adăugat prin proiect, în care ornamentul etajelor inferioare este reinterpretat și transformat în obiect. Dacă la nivelul inferior decorația este integrată în arhitectură, aici aceasta devine mobilier, sculptură și element de identitate. Spațiul este organizat în jurul a trei „cuburi” metalice care par să plutească în deschiderea apartamentului și care adăpostesc funcțiuni precum zona de intrare, biroul și băile aferente dormitoarelor.

Apartamentul este conceput ca o galerie de artă locuită, în care piesele de mobilier și obiectele decorative fac trimitere la abstracția artei contemporane, păstrând în același timp legătura conceptuală cu nivelurile inferioare și cu bogăția lor ornamentală. Materialitatea joacă un rol esențial și aici: densitatea metalului este echilibrată prin suprafețe tridimensionale din lemn și accente de marmură roșie, construind un interior cu o expresie puternică, sculpturală și contemporană.

Un element definitoriu al apartamentului superior este supanta care face legătura cu terasa panoramică exterioară. Terasa devine o extensie esențială a spațiului interior, prin caracterul său dual: un spațiu introvertit, aproape paradisiac, protejat de oraș, dar în același timp complet deschis către acesta prin panorama pe care o oferă. Relația dintre interior și exterior amplifică astfel ideea de contrast și de trecere progresivă de la interiorul dens ornamentat către un spațiu dominat de deschidere și perspectivă.

Parterul și subsolul adăpostesc un spațiu comercial în care obiectivul principal al amenajării a fost crearea unui cadru neutru, dar în același timp sofisticat și luxuriant. Conceptul pornește de la echilibrul dintre elemente solide, masive – reprezentate de volumele cubice din marmură – și elemente fragile, filiforme, precum standere metalice și suprafețele de tip barisol. Oglinzile contribuie la deformarea percepției asupra dimensiunilor spațiului, multiplicând volumele și amplificând senzația de profunzime. În subsol, lipsa luminii naturale este compensată printr-o serie de intervenții scenografice: rafturi luminoase, reflectoare și suprafețe reflectante construiesc o atmosferă controlată, în care lumina devine ea însăși un element de arhitectură și de design.