Capela Dorobanți

Tema Parohiei Dorobanți a fost construirea unei capele, un fel de nouă biserică mai mică, în curtea bisericii existente. Demersul conceptual al biroului a fost convingerea reprezentanților parohiei că principalul scop a ceea ce urma să se realizeze să nu fie doar un spațiu cu destinație liturgică, ci prioritar un spațiu pentru comunitate, un loc al tuturor: loc de joacă și lecții, loc de gătit, bibliotecă, spațiu memorialistic, mic muzeu al icoanei; spațiu exterior destinat activităților diverse, altul decât cel al curții, un loc al întâlnirii.

Dimensiunile reduse ale amplasamentului și condițiile sale urbanistice, în loc să reprezinte un dezavantaj, au devenit un mare atu în această situație, deoarece era evident pentru toți cei implicați că din punct de vedere volumetric nu ar fi fost posibilă edificarea unei noi biserici capelă cu caracteristicele încetățenite precum turle, bolți sau pandantivi. Propunerea biroului a fost edificarea într-un spațiu restrâns, îngust, situat între blocuri și biserică, potențând astfel îngustimea limitei. Astfel am început „locuirea” și folosirea „restului”, adică acel spațiu al nimănui, care inițial părea potrivit doar pentru un gard.

Deși de la exterior clădirea pare un zid ermetic, sculptat, zgâriat sau doar puțin amprentat, această „clădire limită” capătă profunzime în lățimea sa redusă, unde spațiile interioare sunt pe dublă înălțime, inundate de lumină sau care dimpotrivă comunică cu exteriorul prin deschideri punctuale.