Grădinița Episcop Chisarie

Fosta casă se află în apropierea Dealului Patriarhi¬ei, în zona unde cândva erau fostele grădini mănăstireşti şi unde comunităţile se grupau în jurul bisericii. În virtutea acestei memorii vii, propunerea de arhitectură menţine un grad scăzut de ocupare a parcelei, proiectul propunând consolidări, reconversii şi extinderi care să creeze un ansamblu coerent în contextul şi tema date. Aparenta subfolosire a terenului a lăsat corpul clădirii principale să aibă aceeaşi relaţie cu curtea, precum clădirile de odinioară, case cu curte sau grădini învăluind casele. Am urmărit această punere împreună a unor corpuri de clădiri care nu urmăreau forme şi design, ci un răspuns dat contextului urbanistic, prin discreta aşezare într-o parcelare valoroasă a unui ţesut din ce în ce mai destructurat.

Am propus o serie de curţi cu activităţi şi de mă¬rimi diferite, păstrând diversitatea preexistentă în zonă. Diversitatea curţilor generează volumetria clădirii, formă de arhitectură în interiorul căreia omul este parte a încăperilor. În această diversitate fiecare îşi găseşte un loc al său, iar educaţia se desfăşoară îndeaproape. Prin proiectul de arhitectură s-a urmărit apropierea între educator şi copil; însăşi planimetria propusă face referire la un cumul de camere mai mici sau mai mari care împreună definesc un întreg ierarhizat.

Corpul de sticlă dintre casa veche şi clădirile ce se aşază pe limita de proprietate leagă vizual diferitele locuri, făcând posibilă sesizarea dintr-odată a întregii proprietăţi. La parterul său se află o recepţie generoasă, la etaj, sala de mese, iar mai sus, o terasă circulabilă, de unde se vede întregul fond construit, şi, ceva mai departe, cupola Palatului Patriarhiei. Acest corp central este lipsit de detalii şi este mai degrabă minimalist, pentru a face o reverenţă clădirii istorice cu care intră în dialog.

Accesul în grădiniţă se face dinspre strada Gramont, printr-o curte de acces separată de curtea principală a grădiniţei, dar comunicând vizual cu aceasta. Urmează, la parter, cabinetul şi vestiarele copiilor. Părinţii pot avea acces acolo, pentru ca mai apoi cei mici să fie preluaţi de personalul grădiniţei, iar părinţii să se îndrepte spre curtea dinspre strada Episcop Chesarie, pe unde părăsesc grădiniţa.

Per ansamblu am urmărit un proiect contextual, discret, un nou-construit care să nu contrazică ţesutul existent. Printr-o amenajare peisagistică ce ţine cont de scară şi înălţimea copiilor şi o curte liberă mare – tipologie de care puţine grădiniţe din Bucureşti beneficiază – dedicată cu generozitate copiilor, grădiniţa propusă şi-a dorit să schimbe, într-o oarecare măsură, felul în care gândim spaţiile pentru copii, invitându-i pe aceştia la explorare şi la experimentare într-un teritoriu vast, care să nu-i îngrădească în nici un fel.